16 septembrie 2008

Bucurie la Schitul "Sfânta Cruce" din Stânceni

«Crucii Tale ne închinăm, Cristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o preamărim.»Acest minunat tropar al Sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci exprimă bucuria trăită de numărul neaşteptat de mare de credincioşi care au participat, la sărbătoarea Schitului „Sfânta Cruce” din Stânceni în 14 septembrie 2008.Pentru cei care vizitau Schitul pentru prima dată, decorul mirific a fost o adevărată revelaţie: un loc străjuit de versanţi înalţi acoperiţi de brazi, o casă centrală si chilii de lemn, bisericuta, toate asezate pe malul pârâului Gudea. Mica bisericuţă din lemn a schitului, cu pereţii pictaţi în spirit ecumenic (sfinţi catolici alături de sfinţi ortodocşi, de proorocii Vechiului Testament şi de scene din viaţa Sfântului Prooroc Ilie) a fost neîncăpătoare pentru cei prezenţi: călugăriţele Schitului, credincioşi greco-catolici, ortodocşi, romano-catolici din Târgu-Mureş, Topliţa şi din alte localităţi din împrejurimi, alături de sătenii din Stânceni. Au venit, cu toţii, să se închine Crucii celei învingătoare, să-L preamărească pe Dumnezeul întreit – Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt.Pr. Protopop de Gheorgheni, Mihai Husaru, a concelebrat împreună cu pr. Ioan Fărcaş din Târgu-Mureş, de pr. Adrian Lung din Parohia Subcetate şi de pr. conf. Cornel Dârle – capelanul Schitului. Un grup de membri ai corului Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Târgu-Mureş au dat răspunsurile Sfintei Liturghii, însoţiţi de toţi cei prezenţi care au trăit intens, alături de preoţi, momente de mare înălţare sufletească, participând, cu toţii la serviciul divin.Predica a fost ţinută de către Pr. Ioan Fărcaş, care a pus în centrul ei semnificaţia Crucii pentru noi toţi, de-a lungul întregii noastre vieţi, devenită, prin jertfa lui Cristos, dintr-un lemn al ruşinii, simbolul mântuirii noastre. Pr. Protopop Husaru, s-a adresat apoi credincioşilor, profund emoţionat de dovada credinţei puternice a celor prezenţi, după numărul mare de spovezi, rugăciuni fierbinţi şi împărtăşiri. Părintele şi-a încheiat cuvântul de învăţătură îndemnându-ne să devenim credincioşi nu numai cu numele, ci prin trăirile individuale şi prin mărturia faptelor noastre de zi cu zi.La sfârşitul liturghiei, credincioşii participanţi s-au închinat crucii, într-un şir lung. S-au închinat aceleiaşi cruci, l-au preamărit pe acelaşi unic Mântuitor şi au intonat cântece mariane, lăudând-o pe Preacurata Fecioară Maria, Mama noastră a tuturor. Bisericile ai căror credincioşi o reacunosc pe Preacurata ca mamă, sunt biserici surori. Cu toţii s-au rugat, într-un glas, în aşteptarea împărtăşirii din acelaşi potir.Evenimentul a avut un profund caracter ecumenic, în spiritul schitului carmelitan care i-a găzduit pe toţi, cu implicarea membrilor Fraternităţii „Sfântul Ilie”, aparţinând unor diferite confesiuni, angajaţi să se străduiască pentru împlinirea unităţii creştinilor prin rugăciune, în caritate şi adevăr evanghelic. Cei prezenţi au participat, apoi la o agapă frăţească, gustând, în deplină împărtăşire din cele pregătite de către toţi.Următorul citat din ultimul număr al buletinului MIKHTAV, distribuit membrilor Fraternităţii după terminarea liturghiei, redând un citat din textul episcopul grec de fericită amintire Emilianos Timidis, fost membru al Fraternităţii, rezumă minunat condiţia realizării unităţii spre care tindem:«Unirea între Bisericile creştine se va realiza dacă suferinţa lui Christos devine a noastră; iar aceasta nu doar în timpul unei Săptămâni de rugăciune pentru unitate, ci în timpul întregului an şi în toată viaţa noastră».Valer POL, parohia "Adormirea Maicii Domnului" Tg. Mureş

Publicat de Parohia greco-catolică la 12:38
0 comentarii